Ionuţ de la TNR a fost promovat. Acum lucrează la Kaufland!

E 4:45 (dimineaţa) şi mă aflu în parcarea Kauflandului de pe Barbu Văcărescu. Taximetristul mă întreabă dacă sunt sigur că aici vreau să cobor. Da. Sunt sigur. E prima zi de muncă la Kaufland.

Sunt preluat de Lucia, prima mea şefă. Mă duc repede la vestiar, unde mă schimb. Am primit o uniformă și ecusonul.

Intru în tură la ora 5:00. Pe bune? Chiar am fost angajat?

Jobul nr. 1: curăţenie. Şterg raftul cu carne de pui şi curcan, să arate impecabil.

Între timp şefa Lucia îmi face un instructaj scurt: “Ai grijă de tine, dacă vezi că pică vreun palet, fugi! Nu ne riscăm viaţa pentru nimic. Să nu te tai cu cuterul. Să nu calci în cioburi. Să te fereşti când trec băeiţii cu paleţi. Uite, aici sunt ieșirile de urgență”. Oare pentru ce ne trebuie ieșiri de urgență? În caz că explodează prețurile?

Trec pe lângă carmangerie, unde văd în vitrină o movilă de inimi frânte de Valentine’s şi Dragobete.

Jobul nr. 2. Recepţie marfă. Cineva strigă: “Ionuț, hai că a venit un tir!” Parcă e Crăciunul. Fuga, pe el, cu lisele hidraulice. Tragem paleții afară, îi ducem pe culoarul central al magazinului. Tirul e plin cu legume şi fructe. E tirul de vegani?

Mi-au promis că dacă descarc tirul foarte repede, mă lasă să mă dau o tură cu el. Nu pot să mă mișc foarte repede, pentru că am un paznic după mine, ca să nu mai încerc să fur broccoli.

Jobul nr. 3. Legume şi fructe. Cineva îmi dă o cârpă şi zice să lustruiesc castraveţii. Pentru o clipă chiar mă gândesc s-o fac. Aşa e când eşti nou, ţi se fac glume de-astea.

Au apărut și ceilalți colegi, care sar ca furnicile pe paleți. Taie ambalajul cu cuterele și încep să ducă lădițele la rafturi.

După un scurt moment de confuzie, mă adaptez.

 

Jobul nr. 4. Primesc al patrulea job cât mai aşteptăm să vină paleţii pe culoar: Etichetare preţuri.
Merg la raft cu scannerul, verific ţara de origine, preţul, dacă totul corespunde e ok, dacă nu notez şi trimit către colegii de la IT, care operează modificările şi printează noile afişe. E simplu.

 

Cât îmi explică faza cu scannerul, încerc să fur nişte mandarine. M-au văzut şi de data asta!
Mă întorc la aranjat legumele. Adjuncta șefului de magazin nu e în niciun birou, e pe paleți. Dacă are cineva vreo nelămurire, știe ea. Pofta e o problemă, mi-e greu să mă concentrez când văd cât de bine arată lădiţele cu avocado copt.

Toți sunt foarte relaxați. După ce aranjăm legumele , fiecare se duce pe raionul lui şi are nişte taskuri pentru ziua respectivă. Nu e niciun moment în care să nu ştie ce au de făcut. Când mă uit la ei, am impresia că sunt ghidaţi prin căşti de cineva din birourile de sus. De fapt, fiecare are un plan de lucru pentru ziua respectivă.

Eu nu am plan, aşa că îmi fac de lucru prin magazin.

La Mărţişoare toate şnururile sunt în regulă.

Un coleg m-a pus să număr ouăle.

Am încercat să mă odihnesc puţin, dar era să fiu amendat pe Protecţia Muncii.

La Tigăi totul era în ordine.

Magazinul are circa 100 de angajaţi, in 3 ture. Am întrebat mai multe persoane şi se pare că angajaţii nu prea pleacă. Toţi par suspect de fericiţi.


Jobul nr. 5. Eu primesc task pe raionul de hârtie igienică. Trebuie să pun în raion pungile cu hârtie. Am senzaţia că cineva mă menajează.

Angajaţii fac cursuri de perfecţionare, în birourile de sus. Fac şi eu unul. Mi se spune insistent să nu mai încerc să fur broccoli şi mandarine.

Iau o pauză scurtă în camera angajaţilor, unde bem o cafea. Un coleg se joacă pe XBox. Iau o carte de colorat, ca să mai scap de stresul primei zile de muncă. Care stres?

E 7:28 Gata pauza. Lucia mă ia cu ea să inspectăm parcarea. E curat. Mai trebuie curăţate coşurile de gunoi de la intrare. Mă trimite să verific toaletele. E foarte curat, sunt mulţumit. Hârtie igienică este? Este.

Ora 7:29. Stop joc. Ne ascundem toţi. Se face 7:30, deschidem magazinul. Printre rafturi apar nişte feţe noi. Clienţii!

Clienţii se duc la rafturi şi încep să se uite critic la produse. Încep să mă simt prost. Poate n-am aranjat destul de bine produsele? Aş fi putut face mai mult! Cele mai frumoase legături de ceapă verde şi cel mai bun avocado sar din lădiţe în coşuri.

Ceilalţi angajaţi sunt pe alte raioane, continuă să aranjeze produse. Mă duc să îndrept pungile cu condimente şi să le aşez la locul corect. Iau un bax de conserve de pe palet şi cade o lădiţă cu pastă de tomate. 3 borcane se fac zob. Dau repede vina pe un coleg şi mă ascund la băuturi, unde primesc alt job.

Jobul nr. 6. Băuturi. Am un nou şef: Gabi! Face aproape totul dintr-un scanner electronic. Kaufland vrea angajaţi care să se uite la şeful lor cum mă uit eu la Gabi.

Gabi îmi povesteşte că el s-a angajat acum 7 ani, mai întâi part-time, ca student, apoi full time şi a fost băiat serios. Acum el e şeful pe băuturi, inclusiv spirtoase, vinuri şi sucuri.. True story!

Jobul nr.7: Informaţii. Am o nouă şefă, Ana Maria. Înainte să meargă la biroul de informaţii, a fost cu noi la aranjat legume. Poartă mănuşi albe, pentru că la informaţii intri în contact cu clienţii şi trebuie să arăţi impecabil.

De la Ana Maria aflu chestii absolut incredibile, pe care eu ar trebui să le ţin minte. De exemplu, dacă faci o petrecere şi cumperi băuturi din Kaufland, poţi să aduci înapoi tot ce nu s-a băut(dar nu sticle desfăcute). Trebuie să ştii ce garaţii oferă Kaufland, să le explici clienţilor. Cineva a returnat un butoi cu varză acră, altcineva carne tocată. E ok, Kaufland nu se supără.

Apare şeful magazinului, care întreabă: “Cine l-a angajat pe hipsteru’ ăsta?”

Jobul nr.8 şi preferatul meu se numeşte Prospeţime. Îmi pun mănuşi chirurgicale, pentru că voi atinge produsele. Merg la rafturile cu legume şi fructe şi aplic următoarea regulă: Dacă este vreun produs pe care eu nu l-aş cumpăra, îl pun deoparte, într-o lădiţă. Sunt cel mai fericit. Aleg ardeii loviţi, sau portocalele cu puţin mucegai şi le pun în lădiţă. Nu există nimic mai satisfăcător pe lumea asta.

Şefa Lucia vine să-mi arate cum se verifică anumite produse. De exemplu ridichile.

Cum se verifică prospeţimea la ridichi? Uite aşa:

Evident, verific personal dacă florile sunt proaspete şi miros frumos. Orice angajat are voie să facă asta.

 

Jobul nr. 9. La casă. Sunt un pic stresat, dar clienţii au răbdare. Nu e greu. Scanez produsele, apăs pe total. Pentru că nu am făcut instructajul de casă, banii sunt încasaţi de o colegă.

Sunt şi alte joburi, la care nu am momentan acces.

La Grill, Carmangerie, sau Brutărie. Angajaţii de aici trebuie să îndeplinească nişte condiţii, să facă nişte analize. Eu nu am voie să intru. Colega de la Grill îmi spune că sunt clienţi care vin special pentru mici, care sunt senzaţionali. Adevărul e că mirosul mă face să mă gândesc că am ţinut regim destul. Rezist.

Gata. Sunt frânt, mă duc în camera angajaţilor, unde nu mai am energie nici să colorez.

Am avut mai mulţi şefi într-o zi decât un angajat de la CNADNR, dar sunt mulţumit. Sunt cel mai hipster din redacţie, am job la Kaufland!

Tagged with 

3 thoughts on “Ionuţ de la TNR a fost promovat. Acum lucrează la Kaufland!

  1. O reclamă super pentru cel mai bun retailer!

  2. Ați vazut ce camere de zi faine avem? “Bafta”,Ionuţ!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title="" rel=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>